Sunt liniștit ca un potir. Trec printre lucruri fără vină. M-am săturat să fiu martir. E lumea de himere plină. Am cerșit la cer o pâine Și cerul mi-a răspuns cu mir. O să-ndrăznesc să cer și mâine. Sunt liniștit ca un potir. Raționalul univers Divinei armonii se-nchină. Eu, cugetând la al său mers, Trec … Continue reading Glossă →

Știi ce cred ? Că mi-a fost prea scurtă copilăria. Până să-mi dau bine seama Salcâmii de pe uliță Au îmbătrânit săracii. Acum înțeleg: Domnul acela care trecea pe lângă mine Îmbrăcat la patru ace Și mângâia pomii, casele, oamenii Era Timpul. Și totuși cred Că mi-a fost prea scurtă copilăria. În binecuvântarea De gutuie … Continue reading A fost copilăria →

Cu timp şi fără timp lucraţi ogorul vostru. Nu pregetaţi nici să-l stopiţi cu sânge - Chiar dacă ochii limpezi necontenit vor plânge, Blândeţea-i datoria, tot ea-i câştigul vostru. Cu timp şi fără timp călăuziţi popoare, Le adăpaţi din apa cea mai vie. Învingeţi ezitarea, sabat să nu mai fie, Împărtăşiţi, prin harul dat vouă, … Continue reading Cu timp şi fără timp →

Poezia e tot ce omul a creat mai viu. E panaceul pe care Dumnezeu a îngăduit lutului să-l afle spre propășire. Din depărtări nebănuite, din graniți ale neființei, omul și poezia au copilărit împreună sub același cer. S-au înălțat unul pe altul și au cuprins Necuprinsul într-un cuvânt suav și dulce ca o lacrimă de … Continue reading Poezia →

- sonet - … Și mă gândesc, cuprins de dor, la tine, Și îți primesc, ca pe un vis, sărutul – Tandrul, simplul, fragedul și mutul – Cum se revarsă ca un psalm în mine. Sunt iarba sub a pașilor tăi vrajă Ce, răcorită,-ncepe-o viață nouă; Pe-a zâmbetului tău petale eu sunt rouă, În cea … Continue reading Despre tine →

1. Să te pleci zilnic în fața cuvintelor: iată virtutea ! 2. Aș vrea privirea cu care tâlharul rău a scrutat raiul! 3. Gânduri, vise, ani: de ce vă plecați sfioși în fața morții ? 4. Cât de suavă îți e părerea de rău cruntă ispită ! 5. Aș vrea să sărut iarba crescând, fetițo, … Continue reading Haiku – exerciții în metru japonez →

Lumina-i stinsă pe pământ Și dorurile se arată Când noaptea stăruie molcom Stranie și-nmiresmată. Sălaș de rugi duhovnicești, De gheață e și totuși caldă. Pe străzi lumini de felinare Și multă liniște ce scaldă. De stai în loc, auzi tăcerea. De treci la pas, nu vezi nimic. Dar ochiu-nchis, lăuntru arde Privind lumini pe cerul … Continue reading Noaptea →

O foaie albă, atâta îmi doresc Şi-o inimă virgină-n pieptul meu, Un suflet cald alături să iubesc Şi-n ceruri să mi-L ştiu pe-acelaşi Dumnezeu.

Părintelui Dumitru Lazăr   E seară. S-au aprins luminile-n oraș. În aur îmbrăcate-s aleile pustii. Rar se mai aude vreun zgomot stins de pași Și luna-abia răsare și orele-s târzii. O liniște adâncă domnește peste toate Și-ntr-însa toți copacii par heruvimi feerici. O singură făptură, dorind singurătate, Se roagă în altarul unei străvechi biserici. Doar … Continue reading Peisaj de seară →