Icoana ta

Pe sub ploi de orhidee,
În acorduri vagi de liră,
Ai trecut ca o idee
Și cuvintele fugiră.

Un zefir stăruie încă
Purtând chipul tău pe frunte
Ca pe-un dor, ca pe-o poruncă
Dăruite-n rug, pe munte.

Marmura de altădată
Pașii poartă-n amintire
Și suspinului de fată
Îi zidește mănăstire.

N-au crezut nici sinodalii
În icoana ta rupestră
Tămâiată prin vitralii
De-o angelică orchestră.

Dar îi murmur o cântare
Și-i șoptesc o rugăminte:
Din îndepărtări astrale,
Iubito, să iei aminte !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s