Cu timp şi fără timp lucraţi ogorul vostru.
Nu pregetaţi nici să-l stopiţi cu sânge –
Chiar dacă ochii limpezi necontenit vor plânge,
Blândeţea-i datoria, tot ea-i câştigul vostru.
Cu timp şi fără timp călăuziţi popoare,
Le adăpaţi din apa cea mai vie.
Învingeţi ezitarea, sabat să nu mai fie,
Împărtăşiţi, prin harul dat vouă, vindecare.
Cu timp şi fără timp intraţi pe poarta strâmtă
Cu post, cu rugăciune, cu aspră vieţuire.
Nu-i vreme de odihnă, ci doar de primenire
Pentru tărâmul unde, din veac, îngerii cântă.
Nicolae Marinescu 