M-ai zidit stăpân materiei, slujitor al Tău printr-însa,
Sub puterea Ta adâncă mi-ai dat firul existenței –
Te implor, dar, Împărate, schimbă-n aripi neputința
Și-mi trimite omenirea pe tărâmul transcendenței.
Dă-mi credința care mută munții cugetului lumii,
Dă-mi din apriga putere de-a exorciza ființa.
Mă voi răscula prin Tine împotriva moliciunii
Și prin Tine poezia va întinde biruința.
Nimicește îndoiala, n-o lăsa să mai trăiască,
Dă-mi nădejdea înnoirii, nu dreptate, ci-ndurare;
Din vremelnicia vieții pot minuni să izvorască.
Deci, întâi de toate, Doamne, dă-mi din marea Ta răbdare !
Nicolae Marinescu 