Icoana ta

Pe sub ploi de orhidee,În acorduri vagi de liră,Ai trecut ca o ideeȘi cuvintele fugiră. Un zefir stăruie încăPurtând chipul tău pe frunteCa pe-un dor, ca pe-o poruncăDăruite-n rug, pe munte. Marmura de altădatăPașii poartă-n amintireȘi suspinului de fatăÎi zidește mănăstire. N-au crezut nici sinodaliiÎn icoana ta rupestrăTămâiată prin vitraliiDe-o angelică orchestră. Dar îi murmur … Continue reading Icoana ta

Cina lui Dumnezeu și scuzele oamenilor

Nici unul din cei chemați nu va gusta din cina mea(Luca 14, 24) Evanghelia de astăzi este o invitație la cină. Nu o cină oarecare, ci o cină a lui Dumnezeu. Despre ce este vorba: Hristos le spune ascultătorilor Săi următoarea parabolă: un om oarecare a făcut o cină mare și a invitat pe mulți. … Continue reading Cina lui Dumnezeu și scuzele oamenilor

Tinerețe și entuziasm în Biserică

După ce povățuiește ascultătorii către smerenie, prin pilda vameșului și a fariseului și, respectiv, la inocență, prin frumoasa lui chemare „Lăsați copiii să vină la Mine căci a unora ca acestora este Împărăția cerurilor”, Hristos primește de la un om din mulțime o întrebare: ce să facă pentru a moșteni viața veșnică ? O întrebare … Continue reading Tinerețe și entuziasm în Biserică

Mustrarea părintească

Aceasta este bucuria fiecărei duminici și aceasta este bucuria fiecărei Sfinte Liturghii: să gustăm din cântări – pe care ne străduim să le facem cât mai plăcute și mai folositoare –, să gustăm din rugăciuni și să gustăm din lecturi, adică din citirea Sfintel Evanghelii și a Apostolului, dar mai ales, să gustăm din Sfânta … Continue reading Mustrarea părintească

A apărut cartea „Pe marea vieții”

Mi-a ieșit zilele trecute de sub tipar cea de-a doua carte, ”Pe marea vieții”. Este o carte de literatură, o culegere mixtă de poezie și proză, ale cărei lucrări au fost publicate ici și colo, de-a lungul anilor. Am nădejde că mai sunt încă cititori de literatură tipărită într-o lume dominată de online. Cartea este … Continue reading A apărut cartea „Pe marea vieții”

Fata cu părul verde sau despre judecarea aproapelui

Am văzut-o întâmplător. Sau așa am crezut atunci. Mă aflam oprit la o intersecție, iar ea a traversat prin fața mea. Nu ni s-au întâlnit privirile, dar i-am remarcat părul vopsit într-o paletă de culori demnă de Aivazovski: verde ca semaforul pe care trecea, cu puțin albastru și chiar o șuviță neagră. Și mi-am spus … Continue reading Fata cu părul verde sau despre judecarea aproapelui