Poezia
e tot ce omul a creat mai viu.
E panaceul pe care Dumnezeu
a îngăduit lutului să-l afle
spre propășire.
Din depărtări nebănuite,
din graniți ale neființei,
omul și poezia
au copilărit împreună
sub același cer.
S-au înălțat unul pe altul
și au cuprins Necuprinsul
într-un cuvânt
suav și dulce ca o lacrimă de sfânt.
Prin Poezie
încercăm să ne recâștigăm aripile.