– sonet –
… Și mă gândesc, cuprins de dor, la tine,
Și îți primesc, ca pe un vis, sărutul –
Tandrul, simplul, fragedul și mutul –
Cum se revarsă ca un psalm în mine.
Sunt iarba sub a pașilor tăi vrajă
Ce, răcorită,-ncepe-o viață nouă;
Pe-a zâmbetului tău petale eu sunt rouă,
În cea dintâi a dimineții strajă.
Ghirlandă proaspătă la gât îți sunt, fecioară,
Din mii de flori de colț culese-n zori de vară
Și-aș zăbovi la pieptul tău o veșnicie
Să simt cum pomul vieții încet ni se apleacă
Și să rămân cu tine întocmai cum nu pleacă
Poetul din eterna lui copilărie.
Nicolae Marinescu 