Ați asistat probabil la o cununie religioasă. Acolo, printre ectenii, rugăciuni și lecturi, se găsește Apostolul, adică lectura, de obicei făcută de dascăl, a unui fragment din epistolele Sfântului Apostol Pavel. Textul, de la Efeseni V, 20-33 este următorul:
Fraților, mulţumiți totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea, Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau întinăciune, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica, Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat.
Fragmentul face o frumoasă comparație între unirea mirilor și unirea tainică dintre Hristos și Biserica Sa, îndemnând pe cei proaspăt căsătoriți la iubire deplină, dezinteresată și jertfelnică. Toate bune până aici. Încheierea, însă, pare să lase un gust amar sexului frumos: femeia să se teamă de bărbat.
Cum poate un sentiment neplăcut ca teama să servească drept fundament pentru o viitoare căsnicie ? Cu siguranță nu poate fi vorba de teamă în sensul comun, de frică. Atunci despre ce e vorba ?
Acum trei mii de ani, înțeleptul împărat Solomon a spus: „Frica de Dumnezeu este începutul Înțelepciunii”. Cu aceste cuvinte începe, de fapt, cartea Pildelor, această carte plăcută ca mierea. Este acea teamă sinonimă cu iubirea. Supunerea iubitoare, cea care admiră măreția și puterea lui Dumnezeu. E teama omului care privește măreția universului și își dă seama cît de mic este el și cât de mare este Dumnezeu. Este o teamă izvorâtă din iubire, mai mult decât din altceva. Este un sentiment pozitiv, care ne ferește de rele.
Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnă pe soți să „se supună unul altuia”. El desființează astfel din capul locului orice întâietate. Dacă „bărbatul este cap femeii”, îl face pe bărbat dator cu iubire și protecție față de femeia lui. Nu îl desemnează pe bărbat șeful femeii sau pe femeie, angajatul bărbatului. Bărbatul este cel dintâi răspunzător pentru fericirea și chiar mântuirea femeii dăruite lui de Dumnezeu. Este dator să o iubească. Pentru bărbat, iubirea față de femeia lui nu e opțională. Tot așa, pentru femeie, supunerea fără iubire își pierde sensul, devine slugărnicie.
Textul de față nu încurajează violența în familie. Teama trebuie văzută mai degrabă ca fiorul acela care te cuprinde când privești sau gândești la persoana iubită. Este teama de a nu-l răni. Este grija și atenția față de un obiect de mare preț pe care îl ții cu dragoste în mâinile tale.
Asupra textului s-au încercat variante. Unii cântăreți bisericești spun „femeia să respecte pe bărbat”. Nu merge nici pe departe. Respectul e doar una din multele manifestări exterioare ale iubirii. Respectul nu e un sentiment, ci o atitudine. E ceva de suprafață, care poate să nu vină din bunătate, ci din constrângeri de ordin social. Singurul merit al acestei înlocuiri teamă/respect este că nu o mai sperie pe biata mireasă la nunta ei.
O altă variantă ar fi „femeia să se îngrijească de bărbat”. Adică nu să se teamă de bărbat, ci pentru bărbat. Să se îngrijoreze pentru el, din iubire. Să partajeze atât bucuriile, cât și întristările lui. Această abordare se apropie mai bine de ceea ce a vrut să spună apostolul, dar, din păcate, se depărtează prea mult de o traducere fidelă.
Când ne cheamă la împărtășanie, preotul spune „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, apropiați-vă.” Frica de Dumnezeu, în sensul ei duhovnicesc, este însoțită de cele două virtuți teologice: credința și dragostea. Chiar și spaima e folosită în unele rugăciuni, tot cu sensul de supunere și admirație față de măreția divină: „Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta.”
Cea mai nouă traducere românească a scripturii face lumină asupra apostolului matrimonial. Noul Testament, ediția diortosită de Bartolomeu Anania spune: „Fiecare dintre voi să-și iubească femeia ca pe sine însuși, iar femeia spre bărbatul ei să se-nfioare”. Ce frumos! Aproape ca o poezie. Fiorul dragostei, care începe cu emoția tinerilor îndrăgostiți și continuă apoi să îi anime pe soți pentru tot restul vieții. Și am văzut multe cupluri care, chiar împăvărați de ani ori griji, continuau să se privească drăgăstos sau să se țină de mână.
Nu degeaba căsătoria e o Sfântă Taină, adică una din slujbele cu multă încărcătură mistică. Textul despre teamă/fior are sens numai împreună cu cel despre iubire: „bărbaților, iubiți pe femeile voastre”. Teama sau fiorul de care vorbește apostolul, mai înainte de a o speria pe mireasă, trebuie să îl responsabilizeze pe mire, căci îl cheamă la o iubire necondiționată și jertfelnică, aproape sacerdotală: „precum și Hristos a iubit biserica și S-a dat pe Sine pentru ea.”.
Să luăm aminte…
Nicolae Marinescu 