Stai la mine, Doamne

Stai la mine, Doamne, a-nserat, luna se prăvale pe-o colină, și de-oi vrea, în noaptea ce-o să vină, eu Ți-oi da o pâine și un pat. Nu pleca în lume, deocamdată, e-ntuneric și-i pustiu pământul, sec și fără dor ne e cuvântul. Oamenii nu sunt ce-au fost odată. Odihnește-Te, mai bine, până-n zori. Corbi se … Continue reading Stai la mine, Doamne →

Raiul începe cu tine

Raiul începe cu tine. Am înțeles într-o vară Când privegheam pe coline Și ne-am șoptit prima oară. S-a tulburat universul Ca-ntr-un debut de poveste. Un trubadur duce versul Către pleiade celeste. Plaja de ieri e pustie. Ziua s-a stins ca o soartă. Ușa deschisă mă-mbie, Pasul spre tine mă poartă. Și te zăresc sub arcade, … Continue reading Raiul începe cu tine →

Picături de rugăciune

Picături de gheață plouă și-n suflet se face rouă. Ploaia ostenită plânge și-n suflet se face sânge. Parcă-mi picură doar mie picături de poezie. Se preling din uscăciune picături de rugăciune. Să se spele, să se-așeze picături de anamneze. Pe zahei să-i primenească, pe tâlhari să-i mântuiască. Plouă picuri mari de lacrimi peste doruri, peste … Continue reading Picături de rugăciune →

Ectenie de cereri

M-ai zidit stăpân materiei, slujitor al Tău printr-însa, Sub puterea Ta adâncă mi-ai dat firul existenței – Te implor, dar, Împărate, schimbă-n aripi neputința Și-mi trimite omenirea pe tărâmul transcendenței. Dă-mi credința care mută munții cugetului lumii, Dă-mi din apriga putere de-a exorciza ființa. Mă voi răscula prin Tine împotriva moliciunii Și prin Tine poezia … Continue reading Ectenie de cereri →