Îmi amintesc de-acea crucificare
Ce-a mântuit o lume de povară
Și văd cum, prin a mea lucrare,
Te răstignesc, Stăpîne-a doua oară.
În fața Ta, iubirea mea cea mare,
Mă-nfățișez cu sufletul deschis
Ca să primesc nu dreaptă judecare
Ci nimbul Tău ce-n lume l-ai trimis.
Aduc spre Tine doar o rugăminte:
Viază-mă, Iisuse, ne-ncetat,
Primește-mă în cerurile sfinte
Și fură-mă din tot ce e păcat!
Coboară, Doamne, din tării puterea
Să port cu vii dorințe Crucea Ta,
Să-Ți mulțumesc cu lacrimi când durerea
Prin lacrimi mintea îmi va mângâia.
Deși cunosc de mic a Ta lucrare –
Căci fost-a univers copilăriei –
Eu totuși cer o inimă mai mare
Și-un simț mai viguros al armoniei.
Puterea Crucii Tale astăzi este
Nemeritat izvor de înălțări
Din praf spre continentele celeste
Și din banalul vieții spre cântări.
Bucură-te, Preacinstită Cruce,
Podoaba mea și soră după har,
Bucură-te, pom spre care fuge
Creștinu-n orice vreme de hotar,
Bucură-te, leac durerii prin durere,
Bucură-te, sabie de foc și scut,
Bucură-te, semn al cerui care cere,
Bucură-te, fier în trupul meu de lut,
Bucură-te, începutul mântuirii,
Bucură-te, al păcatului zăgaz,
Bucură-te, frate-n lupta firii,
Bucură-te, agonie și extaz,
Bucură-te, arma păcii-ntre popoare,
Bucură-te,-al raiului deschizător,
Bucură-te, Cruce, că ești păzitoare
Neclintită-a vieții tuturor.
Poezie premiată cu Premiul special pentru cea mai bună poezie dedicată Sfintei Cruci la Concursul de poezie „Daniel Turcea”, 1998
Nicolae Marinescu 