(Matei IX, 27-35 – Vindecarea celor doi orbi din Capernaum)
Avem nevoie să simțim.
Avem nevoie să iubim
Ca din orbirea ce ne-apasă
Iară și iară să ne izbăvim.
Ne-am săturat de peisaje dezolante
Și de urlete de lupi în pustiu.
Ne-ajunge-atâta suferință oarbă
În trupul de pământ cărămiziu.
Avem nevoie de o altă lume,
De raiul ce așteaptă-n noi
Dorințe curate,
Plăceri nevinovate
Și ochii să se vindece-amândoi.
Avem nevoie să strigăm deodată
Cu-ntreaga gură proaspăt vindecată:
Fiule-al lui David, miluiește-ne pe noi !