E multă lumină în casa ta.
Ca în dimineața aceea
Când am mâncat împreună
Pâine prăjită cu unt.
Soarele răsărise ca de obicei.
Ai băut din cafea cu gesturi de balerină
Apoi ai mers la fereastră
Și ți-ai udat floarea preferată.
Erai desculță și îmbrăcată în alb
Iar șoldurile ți se legănau
Ca într-un ancestral dans al ploii.
E multă lumină în casa ta.
Floarea a crescut de atunci.
A făcut muguri albi.
Pereții sunt la fel de albi
Iar în aer mai stăruie încă
Mirosul de margarete.
Îți ating rochia albă
În care obișnuiai să dansezi
Pe o muzică pe care numai tu o auzeai.
E multă lumină în casa ta.
Mă întind pe divanul alb și îți aud pașii.
Par a fi o muzică celestă
Sau un colind îngânat de un copil
Cu o chitară albă.
O briză rătăcită de mai
Flutură abia șoptit perdeaua
Iar tremurul ei alb
Îmi pare un dans nupțial.
E multă lumină în casa ta.
Dar tu,
Tu unde ești ?
Nicolae Marinescu 