Un sfânt american mai puțin cunoscut românilor: Sfântul Herman (Gherman) din Alaska

publicat în revista Candela de Montreal, decembrie 2014

Viața

Pe 13 decembrie, ortodocșii de pe continentul american îl sărbătoresc pe Sfântul Herman din Alaska, creștinătorul nativilor inuiți și aleuți din Alaska. Este socotit de mulți drept sfântul protector al Americii de Nord și este primul sfânt canonizat de biserica ortodoxă pe pământ american.

hermanHerman (1750 – 1836) a fost un călugăr ortodox rus, misionar în Alaska, pe atunci provincie rusească. S-a format ca monah în mănăstirea sfântului Serafim de Sarov, iar mai apoi a fost tuns în monahism în mănăstirea Valaam, în 1782. Înainte de a intra în viața monahală, a slujit în armată, cu numele laic de Igor Ivanovici Popov.

S-a nevoit în tradiția isihastă a marelui Paisie Velicicovschi. Deși era iubit de frații lui din obște, Herman a fost atras de viața pustnicească. L-a refuzat în două rânduri pe mitropolitul lui, când acesta i-a propus să îl hirotonească preot și să îl trimită într-o misiune ortodoxă în China.

În 1741, rușii au descoperit Alaska și au început astfel o colonizare rusească a teritoriului. La început, rușii organizau expediții pentru vânătoarea de nutrii, ale căror blănuri le vindeau chinezilor, pe malul lacului Baikal. A luat naștere o adevărată goană după blănuri. Exploratorii-vânători au călătorit prin Alaska și insulele Aleutine, uneori luptându-se, alteori căsătorindu-se cu popoarele autohtone. Mulți dintre ei s-au stabilit aici.

Prima așezare stabilă a fost în insula Kodiak, unde au fondat o companie ruso-americană de schimb de blănuri și o școală pentru autohtoni, pe care i-au convertit la ortodoxie.

Reprezentanții companiei au cerut sinodului Bisericii Rusiei să îi trimită preoți pentru o misiune ortodoxă în Kodiak. Așa au ajuns, zece părinți de la mănăstirea Valaam, între care și monahul Herman, să înceapă activitatea misionară ortodoxă aici.

Condițiile erau grele. Autohtonii erau de multe ori pouși la munci grele, pe condiții de vreme rea, femeile erau de multe ori abuzate, iar coloniștii abuzau de alcool. Nici monahilor nu li s-au dat proviziile promise de companie. Dar s-au descurcat cum au putut, reușind să boteze mai mult de șapte mii de localnici, să construiască o biserică și o mănăstire. Herman era iconomul (administratorul) și bucătarul comunității monahale.

Încet-încet, monahii devin apărătorii drepturilor autohtonilor din Kodiak. Ajuns conducător al obștii în 1807, Herman era iubit de localnici, menținând totuși o balanță echilibrată și în relațiile cu compania de blănuri. Era învățător la școala misiunii, unde îi învăța pe localnici scrisul și cititul, precum și catehismul ortodox.

Insula pinului (Spruce Island)

spruceTânjind după viața pustnicească, Herman se retrage, câțiva ani mai târziu în insula Pinului (Spruce Island), aflată aproape de Kodiak. Aici întemeiază o sihăstrie numită Noul Valaam, în amintirea mănăstirii lui de metanie. În ciuda sălbăticiei locurilor și a iernilor grele, cuviosul și-a găsit pe această insulă un loc propice rugăciunii. Purta haine simple și dormea pe o bancă acoperită cu blană de ren. Era vizitat uneori de localnicii aleuți, care veneau la el să le dea sfat părintesc. Unii s-au mutat pe insulă ca să fie mai aproape de părintele lor și i-au devenit acestuia ucenici. Herman avea grijă de ei, le împăca disputele și le lua apărarea în fața tratamentelor uneori inumane la care îi supunea compania ruso-americană de blănuri.

Și-a încheiat viața pământească în aceeași Spruce Island, la 15 noiembrie 1836. Dintr-o eroare, s-a crezut inițial că data morții ar fi fost 13 decembrie, astfel că, în calendarul ortodox american, ambele zile sunt închinate Sfântului Herman din Alaska. Sfântul mai este sărbătorit și în Duminica Sfinților Români și Americani, a doua după Rusalii.

Canonizarea

Sfântul Herman a fost canonizat la 9 august 1970, concomitent în Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei și în Biserica Ortodoxă Americană (OCA). Episcopia noastră de la Vatra este parte a acesteia din urmă, astfel că Sfântul Herman este și un sfânt al românilor de pe continentul american.

Moaștele sfântului Herman se află în Catedrala Învierii din Kodiak. Spruce Island este și el un loc de pelerinaj pentru credincioși. Aici se află schitul Sfântul Mihail, care are nu mai puțin de … 3 călugări.

Monahii trăiesc din pescuit, ciuperci sau diverse alimente de la pelerini, au o barcă din aluminiu (aici automobilul este prea puţin utilizabil, din moment ce nu sunt străzi), folosesc curent electric doar uneori (când panourile solare au … soare) şi, cel mai important, se roagă într-un autentic duh ortodox. Mica biserică de lemn este încălzită de o sobă.

În ciuda condițiilor naturale vitrege, sau poate tocmai datorită lor, părinţii duc o muncă de pionierat, la fel ca însuși Sfântul Herman, încreştinătorul acestor locuri.

monahi

De la Sfântul Nicolae la Moș Crăciun: o călătorie prin istorie

V-ați întrebat vreodată cine este cu adevărat Moș Crăciun ? E un sfânt? Un bătrân din povești ? Sau poate și una și alta ? Vom vedea cum Moșul este, la origine, Sfântul Nicolae, trecut prin istorie bizantină, tradiții scandinave și marketing american.

Sfântul Nicolae

Sfântul Nicolae (6 decembrie) este fără îndoială unul din sfinții cei mai populari ai Bisericii, atât ai celei răsăritene, ortodoxe, cât și al celei apusene. Este, totodată, sfântul preferat al copiilor, ca cel care le aduce, pe ascuns, daruri.

sfnicolaeTrăitor în a doua jumătate a secolului al III-ea și prima jumătate a secolului al IV-lea, Sfântul Nicolae a fost episcop cetății Mira, din provincia Lichia (în sud-vestul Turciei de azi). În această calitate, a participat la primul Sinod Ecumenic de la Constantinopol, din anul 325, alături de alte mari nume ale Bisericii universale: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz sau Teologul, Sfântul Alexandru al Alexandriei și Sfântul Împărat Constantin cel Mare.
Crezul pe care îl rostim astăzi la fiecare Liturghie și care este un rezumat al credinței ortodoxe despre Sfânta Treime și Biserică, este un produs al acestui sinod. Iar Sfântul Nicolae a contribuit și el la redactarea lui.

Sfântul Nicolae a fost un om al faptelor și al discreției. Se cunosc episoade de mărinimie care i-au creionat imaginea de făcător de bine și aducător de daruri pe ascuns.
Într-o zi, când încă nu era episcop, a strâns în fața casei lui pe toți săracii și oropsiții din ținut și le-a împărțit averea moștenită de la părinți, după cuvintele Mântuitorului: „Vinde toate câte ai și împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri.”

Altă dată, a aflat despre un tată a trei fete care voia să le vândă pe acestea din cauza sărăciei. Sfântul le-a dus pe ascuns trei pungi cu bani și fetele au avut astfel zestre și s-au putut mărita după datină. Se spune că, la cea dea treia, Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiș și a dat drumul săculețului prin hornul casei, într-o șosetă pusă la uscat, de unde a apărut obiceiul agățării șosetelor de șemineu.niklaus

Datorită cruciaților din Bari (Italia), moaștele Sfântului Nicolae au ajuns în Italia, în secolul al XI-lea. În perioada medievală, în țările scandinave, faima sa de episcop sfânt a lăsat locul imaginii unui bătrân care făcea daruri copiilor. Germanii îi spuneau Nikolaus, olandezii îi spuneau Sinterklaas, care, odată cu emigrările spre continentul american, a devenit Santa Claus. El era sărbătorit încă la 6 decembrie.

Moș Crăciun

Numele lui Moș Crăciun, sau Father Christmas, datează din secolul al XVI-lea, în Anglia și era o personificare a spiritului de bucurie al Crăciunului, sub forma unui om îmbrăcat în veșminte verzi, cu bordură de lână albă. Tot englezilor li se atribuie și mutarea sărbătorii Sfântului Nicolae pe 25 decembrie, pentru a coincide cu cea a Crăciunului. Astfel, numele olandez al Sfântului Nicolae și cel englez al lui Father Christmas se unesc în cel de Santa Claus.

clausPe continentul american, la sârșitul secolului al XIX-lea, Santa Claus devine tot mai popular, dar și mai rotofei, datorită unor cărți pentru copii care îl reprezentau ca pe un bătrânel bucolic cu obraji rumeni care locuiește la Polul Nord și care aduce daruri copiilor cu sania lui, trasă de șapte reni, în noaptea de 24/25 decembrie. Își pierde înfățișarea de episcop și o capătă pe aceea a unui marinar olandez cu barbă albă și lulea, îmbrăcat într-o haină verde de iarnă.

Un rol important în răspândirea și mercantilizarea faimei lui Moș Crăciun, l-a avut în anii ‘30 compania Coca-Cola, căreia i se atribuie schimbarea culorii hainelor moșului în roșu, pentru a se asorta cu cea a firmei.

Așadar, în cine să credem ?

A trecut ceva vreme între Sfântul Ierarh Nicolae care ajuta pe ascuns oamenii în nevoie, și Moșul de astăzi, care îndeamnă la shopping, în numele Crăciunului. Bătrânelul cu barbă albă e mai popular decât oricând. Între noi fie vorba, chiar și chinezii îl așteaptă pe Moș Crăciun, deși ei, nefiind creștini, nu îl au pe Sfântul Nicolae în calendar și nici nu sărbătoresc Nașterea Domnului.

Nu putem să NU îl primim în Moș Crăciun. A-l refuza pe Moș Crăciun ar fi, în primul rând, un gest de cruzime față de copiii noștri. Îl putem considera o personificare a spiritului Crăciunului. Îl putem considera o expresie a dărniciei și a jertfelniciei. Un personaj care e mereu jovial și care ne îndeamnă să fim la fel.

santaDar, pentru numele Domnului, nu putem separa darurile și barba lui albă de Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, ea însăși cel mai mare dar făcut pământenilor. Nu putem vorbi, laic și ateu, despre „sărbătorile de iarnă”, ci despre „sărbătorile Nașterii Domnului”. Venirea pe pământ a pruncului din Betleem este adevăratul motiv de bucurie.

Așa că, atunci când vine Moșul, pe lângă paharul de lapte și prăjiturica aferentă, adăugați o rugăciune de mulțumire către Mântuitorul, Cel Care a binevoit să se întrupeze pentru noi și una către Sfântul Nicolae, cel care, „îndreptător credinței și chip blândețelor” fiind, a servit ca model pentru Santa Claus.

publicat în revista Candela de Montreal, octombrie-noiembrie 2014