Ce este pentru mine Sfânta Liturghie ?
Este timpul acela când mă ia Hristos de guler și mă privește cu un surâs care îmi sfredelește conștiința, pentru că aș merita mai degrabă o pereche de sfinte pălmi, pentru păcatele pe care mi le simt în suflet. Dar El mă mângâie părintește pe frunte, cum numai El știe și mă asigură că totul o să fie bine.
Apoi, trăiesc în starea aceasta de uimire și încântare duhovnicească până duminica viitoare, când iar mă ia Hristos de guler…
Am crezut că, studiile de teologie odată terminate, sunt gata pentru preoție. Știam pe dinafară ecteniile și unele rugăciuni, citeam cu luare aminte Evanghelia și nici chiar la predici nu stăteam rău.
Am auzit însă cuvintele rugăciunii de la Heruvic:
Nimeni din cei legați cu pofte și cu desfătări trupești nu este vrednic să vină, să se apropie sau să slujească Ție, Împărate al slavei; căci a sluji Ție este lucru mare și înfricoșător chiar pentru puterile cerești.
Și m-am simțit vizat. Eu sunt cel legat cu păcatele. Și nu sunt vrednic nici măcar să mă apropii, darămite să aduc jertfă lui Dumnezeu. Iar dacă și îngerii în ceruri găsesc ca slujirea la altarul dumnezeiesc este un lucru înfricoșător, atunci eu ce să mai zic ? Nu pot să le arăt diploma, ca și cum asta m-ar îndreptați mai mult decât pe ei să fiu acolo. Pot să le arăt sufletul, dar și acesta este așa cum e, încărcat cu grija cea lumească. O altă rugăciune m-a îndemnat mai adineauri ca să lepăd grija aceasta la ușa bisericii, dar oare am reușit ?
Dacă aș fi sincer cu mine însumi, ar trebui să mă opresc aici. Sunt legat cu pofte și cu desfătări trupești și nu sunt vrednic să continui. Pur și simplu îmi e rușine. De la înălțimea luminii dumnezeiești și până la balta în care mă scald eu, ca odinioară porcii fiului risipitor, e cale ca de la vârful celui mai înalt munte până la fundul oceanului. Și încă pe atât.
Dar, măcar pentru oamenii prezenți în biserică și care așteaptă binecuvântarea de sus, continui rugăciunea:
Dar totuși, din iubirea Ta de oameni cea negrăită și nemăsurată, … ne-ai dat slujba sfântă a acestei jertfe liturgice și fără de sânge.
Bine, dacă asta vrei Tu și dacă vlădica m-a rânduit să Îți slujesc, trebuie să îmi fac datoria până la capăt.
Dar nu pot să continui singur. Sunt prea slab și nepuntincios în fața misiunii ce îmi stă înainte. Am nevoie de ajutor. S-o găsi vreun înger care nu se sperie de păcatele mele și o veni să îmi stea alături. Îmi va ține mâinile ridicate și îmi va întări picioarele tremurânde, îmi va șterge lacrima din colțul ochiului și mă va îmbărbăta, așa cum i-a făcut de mult Domnului, în Ghetsimani.
“Nu avem timp acum de lacrimi”, îmi spune îngerul. Dar îl văd ca și el e gâtuit de emoție. “Când ții Sfintele Taine în mâinile tale, să îți plângă inima, să îți cânte sufletul, dar mâna să nu îți tremure niciodată.”
Oftez ușurat, simțindu-i prezența și continui rugăciunea:
Pe Tine Te rog, Cel ce singur ești bun și binevoitor, caută spre mine, păcătosul și netrebnicul robul Tău, și curățește-mi sufletul și inima de cugete viclene.
Așa mă apropii de sfânta jertfă: cu încredințarea că sunt păcătos, dar și cu nădejdea că Hristos, Care a fost și El om pe pământ, îmi înțelege neputința și mi-o acoperă cu bunătatea Lui.
Acum înțeleg ce este cu adevărat preoția: meșteșugul tainelor lui Dumnezeu. Tocmai am citit într‐una din rugăciunile pentru împărtășire: Iată mă apropii de Tine, iarbă uscată fiind eu și, împărtășindu-mă, Doamne, să nu mă arzi.
Suntem niște Icari și vrem să ne apropiem de soare fără veșmânt de protecție. Lumina Lui ne va orbi. Razele Lui ne vor arde. Ni se vor topi aripile și elanul nostru va fi curmat prematur. Dar Hristos ne cheamă să îndrăznim, căci aceeași lumină ni se va face nouă, în mod paradoxal, veșmânt.
Dacă ar fi să aleg versetul evanghelic care rezumă cel mai bine mesajul creștin, ar fi acesta: “Și bucuria aceasta (a Învierii) nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan 16,22). E tonic și optimist, stări de care avem atât de mult nevoie în zilele noastre.
Iar dacă ar fi să aleg frântura de rugăciune care cântă cel mai bine despre măreția slujirii preoțești, aceasta ar fi:
Mulțumim Ție pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, deși stau înaintea Ta mii de arhangheli și zeci de mii de îngeri…
Căci la Tine vin…
Nicolae Marinescu 