Mironosițele femei

(Predică la Duminica a III-a după Paști – a Mironosițelor)

Femeile mironosițe au fost numite așa abia la sfârșitul evangheliilor. Dar ele s-au aflat cu Mântuitorul Iisus Hristos și cu apostolii mai de mult, poate chiar de la începutul activității lor misionare. Ele le „slujeau” apostolilor, adică se ocupau de hrană și de lucruri necesare.

Sunt pomenite cu numele abia la sfârșitul evangheliilor. Anonimatul lor, smerenia lor jertfelnică este răsplătită: sunt primele care află vestea Învierii și cele dintâi a-L vedea pe Iisus Cel Înviat.

Cântările numite Binecuvântările Învierii, pe care le auzim la slujba Utreniei, le pomenesc cu cinste pe femeile purtătoare de mir. Chiar dacă nu am citi Evanghelia acestei zile și am auzi doar aceste cântări, tot am înțelege faptele lor:

Foarte de dimineață, mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se. Dar înaintea lor a stat îngerul și a zis: vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți; ci Apostolilor spuneți Învierea.

„Mironosițele femei, cu miruri venind la groapa Ta, Mântuitorule plângeau. Iară îngerul către dânsele a grăit zicând: pentru ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Căci, ca un Dumnezeu, a înviat din mormânt.”

Femeile mironosițe nu au avut, cel puțin în timpul activității pământești a Mântuitorului, rolul de vestitori ai Evangheliei. Ele au fost alături de Hristos și de apostoli, dar în planul doi. Au fost discrete. La fel cum, într-un film, pe ecran vedem doar actorii, însă, la sfârșit, când se derulează distribuția, vedem pe regizori, scenariști, recuziteri, operatori de sunet, cameramani și ceilalți. Nu ei au fost actorii, dar au contribuit în felul lor la realizarea filmului. Activitatea de trei ani și jumătate a Mântuitorului a fost o „muncă de echipă”, iar femeile mironosițe au făcut parte din această echipă.

După Înălțarea la cer, nu puține dintre ele și-au asumat rolul de vestitori ai Evangheliei și au fost membri activi ai Bisericii creștine primare.

Și aș mai face o comparație:

În fiecare duminică, participăm la Sfânta Liturghie, această retrăire a vieții și activității Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Liturghia este în primul rând o taină care se descoperă ochilor duhovnicești. Subaspectul ei exterior, însă, Sfânta Liturghie se aseaănă unei puneri în scenă, unei piese de teatru. Are actori văzuți: slujitorii altarului, cântăreții corul, credincioșii prezenți care se roagă împreună. Are actori nevăzuți: îngerii care se roagă împreună cu noi și

se înalță zburând, cântarea de biruință cântând, strigând, glas înălțând și grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu, Savaot!

Are regizori, pe Sfântul Ioan Gură de Aur, pe Sfântul Vasile cel Mare și pe Sfântul Grigorie Dialogul, autorii celor trei Sfinte Liturghii ortodoxe.

Dar mai are și personal de susținere, oameni pe care de multe ori nu îi vedeți: de la curățenia și împodoborea bisericii, până la personalul administrativ, școala duminicală sau bucătărie. Chiar dacă ne vedeți doar pe noi, slujitorii, în odăjdii luminoase și auziți cântările corului, în spatele nostru se află o echipă de „femei mironosițe”.

Iată de ce, femeilor din Evanghelie, precum și celor de azi, le este dedicată duminica de astăzi. Pentru că și unele și altele participă, prin dragostea și jertfelnicia (sau voluntariatul, ca să folosim un sinonim modern) lor la viața comunității. Să nu le trecem cu vederea rolul, pentru că nici Mântuitorul nu a făcut-o.