Cum s-a întâmplat

O proză scurtă a lui Isaac Asimov, care ar putea împăca pe oamenii de știință care discută cu teologii despre cosmogonie și Geneză. Și viceversa.

Fratele meu începuse să-mi dicteze în stilul său oratoric inconfundabil, stilul cu care vrăjise toate triburile, făcându-le să-l asculte încremenite:

― La început, cu exact 15,2 miliarde de ani în urmă, s-a produs o explozie uriaşă în Univers…

Dar eu mă oprisem din scris.

― Cincisprezece miliarde de ani? am întrebat pe un ton sceptic.

― Exact. Sunt în plină inspiraţie divină, să ştii.

― Nu-ţi pun la îndoială inspiraţia! (Şi bine făceam. Fratele meu e cu trei ani mai mic decât mine, dar nu îndrăznesc să-l contrazic. De fapt, dacă cineva ar îndrăzni să se îndoiască de inspiraţia lui, ar da pur şi simplu de bucluc.) Mă gândesc numai cum o să reuşeşti să spui povestea Creaţiei pe o perioadă de cincisprezece miliarde de ani…

― Aşa trebuie, atât a durat. Am totul aici, mi-a răspuns el, atingându-şi fruntea cu degetul. Nu uita că totul provine de la cea mai înaltă autoritate.

Eu, însă, îmi lăsasem deja stylusul deoparte.

― Ştii cât costă papirusul? l-am întrebat.

― Ce?

O fi fost el inspirat, ce-i drept, dar, după cum puteam să-mi dau seama, inspiraţia nu-i era de nici un folos în probleme meschine precum preţul papirusului. Am zâmbit în sinea mea şi am început să-i explic:

― Să zicem că descrii un milion de ani pe un sul de papirus. Asta presupune că vei avea nevoie de cincisprezece mii de suluri. Va trebui să vorbeşti până vei umple cincisprezece mii de suluri, şi ştii că eşti bâlbâit. Eu, în schimb, va trebui să le scriu, şi iar o să mi se pună cârcel. Şi chiar dacă ne-am putea permite să cumpărăm atâta papirus, chiar dacă tu nu te-ai bâlbâi, iar mie nu mi s-ar pune cârcel, cine ar fi în stare să copieze toată lucrarea? Ştii doar că avem nevoie de cel puţin o sută de copii, înainte de publicare. Altfel de unde vrei să încasăm drepturi de autor?

Fratele meu s-a gândit o vreme la cele auzite, apoi m-a întrebat cu naivitate:

― Crezi că ar trebui să mai reduc puţin?

― Puţin mai mult!

― Ce zici de o sută de ani?

― Ce zici de şase zile?

― Cum să înghesuim Creaţia în şase zile? a exclamat el îngrozit.

― Ăsta-i tot papirusul pe care-l avem. Ce părere ai?

― Of, bine, treacă de la mine! a murmurat el şi a început să dicteze din nou: „La început”… Doar şase zile, Aaron?

― Doar şase zile, Moise! i-am răspuns cu fermitate.

Acest articol a fost publicat în De la lume adunate și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lăsați un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s