Glossă

Sunt liniștit ca un potir.
Trec printre lucruri fără vină.
M-am săturat să fiu martir.
E lumea de himere plină.

Am cerșit la cer o pâine
Și cerul mi-a răspuns cu mir.
O să-ndrăznesc să cer și mâine.
Sunt liniștit ca un potir.

Raționalul univers
Divinei armonii se-nchină.
Eu, cugetând la al său mers,
Trec printre lucruri fără vină.

Suntem atât de mulți și vieții
Îi datorăm prea mare bir.
Nu mai dau anii tinereții,
M-am săturat să fiu martir.

Un fier încins în mine. Aștept
Cuvântul ca un râu să vină.
Și cine, Doamne,-i înțelept ?
E lumea de himere plină.

E lumea de himere plină.
M-am săturat să fiu martir.
Trec printre lucruri fără vină.
Sunt liniștit ca un potir.

Publicată în revista Helis, Slobozia, dec. 2013. pag. 9

Poruncă nouă vă dau vouă

Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiți unul pe altul (Ioan XIII, 34).

Te poți întrece în discuții și sofisme, poți deveni aprig apologet al frumuseților ortodoxe sau critic neîndurător al încălcării moralei. Dar când vine vorba să răspunzi cu iubire sau măcar cu gentilețe omului care te-a enervat deunăzi: abia aici începe greutatea. Și paradoxul. Cum, pe ăla să-l iubesc ? Da, exact pe ăla. Mai ales pe ăla. A fost idiot? Tocmai de-aia să-l iubești.

E ușoară și comodă ortodoxia? Înălțătoare și înfierbântătoare de suflet, da. Dar, comodă? Nu. Comoditatea căutați-o la protestanți. Noi nu vă oferim puf și livrare de har la domiciliu. Noi vă oferim oftări duhovnicești și căutări. Neliniștea cea bună. Nopți de nesomn și întrebări.

Noi nu vă oferim nimic gratuit. Totul costă. Vreți să primiți ? Trebuie să sacrificați ceva din ce aveți sau sunteți. Doamne, ăsta sunt, cu păcatele și modestele mele virtuți. Dar, jumătate din tot ce am dau celorlalți, iar cealaltă jumătate, Ție, cum ar fi spus vameșul Zaheu. Nu păstrez nimic pentru mine.

Pentru că eu nu am sens decât prin Tine și prin aproapele pe care îl miluiesc cu iubire. Oricât de nevrednic de iubire ar fi el.